Așa cum arăta Gramsci: „Caracterul fundamental al Principelui este acela că nu are o abordare de tip sistematic, cartea având un caracter «viu», în care atît ideologia cît și știința politică se îmbină în forma dramatică a «mitului». Până la Machiavelli, știința politică se regăsea fie sub forma unei utopii, fie în forma unui tratat scolastic. Autorul florentin a dat concepției sale forma artistică a fantasticului prin care elementul doctrinar și rațional se personalizează într-un lider care reprezintă în mod plastic și «antropomorfic» simbolul «voinței colective»“.
Mai multe detalii în Observator Cultural .
